Unicorn adventure [Fantasy][Alethia Spitz x Roxana H]

[Alethia Spitz]

Era o zi de toamna. Locuiam intr-un orasel ascuns in padurea Bridlewood. Un orasel ascuns in mijlocul padurii, unde nu calcase nici un om, si care era mentionat in mituri si legende drept orasul ascuns al unicornilor. Un oras numit Canterlot, Kanterlot sau Kanterville in functie de limba celui ce ii pronunta numele. La intrare in oras era o placuta trilingva cu cele 3 denumiri. De la intrarea in oras pana in centru la palatul regal era o carare din aur marginita cu borduri din smaralde si iluminatul public era asigurat de stalpi din materiale reciclabile in varful carora trona cristale luminiscente care se aprindeau cand se lasa intunericul. Orasul era inconjurat precum o cetate de un zid din Liana Noptii, un gard viu de plante carnivore cu spini veninosi ce nu lasa pe nimeni sa treaca. Pentru a intra sau a iesi trebuia sa ai pe post de pasaport un saculet cu delicatese. Unui om ii era aproape imposibil sa gaseasca orasul ascuns deoarece Liana Noptii pazea cu strasnicie chiar si drumul catre orasul ascuns, dand voie doar celor cu inima curata sa se apropie.

In oras viata unicornilor era aproape la fel ca cea a oamenilor, beneficiind chiar de o parte din tehnologia umana insa adaptata corpului lor de unicorn.

 

[Roxana H]

*Mina Takuya*​

Ma aflam in cartierul orasului Bridlewood. Era o zi destul de obositoare, insa am decis sa ies din starea de confort si am iesit la o plimbare. Imi placea sa vad noul de fiecare data cand ma plictiseam sau simteam ca ceva nu merge. Doream sa vad centauri, unicorn sau alte fiinte, doar de dragu de a iesii din acea monotonie ciudata.

 

[Alethia Spitz]

Izzy Moonbow:

Stiam ca dincolo de gardul de liane al orasului nostru Canterlot si la marginea padurii, se afla orasul oamenilor numit dupa numele padurii, orasul Bridlewood. Imi doream sa ies sa vad lumea, desi mi s-a spus ca lumea oamenilor ar putea fi periculoasa. Astazi insa implinisem varsta majoratului si aveam voie sa ies in padure. Desi mi se spusese sa ma plimb prin padure si sa evit sa ma apropii de orasul oamenilor si sa evit contacte cu oamenii, nu dadusem importanta acestor reguli care mi se pareau aiurea. In mintea mea oricine merita o sansa.

 

[Roxana H]

*Mina Takuya*
​

Deja am inceput sa ma plictisesc de tot ce inseamna lumea oamenilir. Ma gandeam ca ar fi bine sa existe si o lume a fiintelor magice unde sa pot merge ca sa ma debarasez de cotidean. Oricum, abea asteptam sa cunosc o fiinta magica care sa imi fie prietena.

 

[Alethia Spitz]

Ma gandesc sa fac un salt aproape imposibil peste gardul de liane, salt pentru care exersasem destul de mult timp. Dar o data ce sar si sunt dincolo, plimbandu-ma prin padure dau de un obstacol. O prapastie a carui pod fusese rupt de o furtuna de cine stie cand si nimeni nu se mai sinchisise sa il repare. Asa ca imi pun cornul la treaba si in cateva secunde, dobor un copac care inlocuia podul. Cornul meu incepuse sa lumineze intr-o lumina aurie si sa se roteasca scotand un bazait ca de albina. Ating copacul si cteva secunde mai tarziu acesta se prabusi. Apoi cornul meu e stinse devenind opac de parca era din marmura. Traversez fara nici o grija pe partea cealalta fara sa imi fi dat seama daca cineva m-a vazut folosindu-mi cornul pe post de drujba.

 

[Roxana H]

*Mina Takuya*
​

In goana mea pentru fantezie si feeric, merg prin padure crezand ca va fi ceva mai bun. Insa surpriza mea a devenit si mai placuta cand am auzit niste pasi.
-E cineva aici? Dacabesti o zana sau un unicorn sau orice fiinta de lumina, sa te areti. Daca esti o fiinta care imi vrea raul te rog sa pleci departe de mine.

 

[Alethia Spitz]

Ma strecor prin spate si apoi fac un salt tresarind in fata.

-Buna, prieten nou. Eu sunt Izzy Moonbow. Ii spun eu, vrand sa ii arat ca vreau sa fim prieteni.

 

[Roxana H]

*Mina Takuya*
​

Cand stateam mai plictisita, vad pe cineva care face un salt. Cand ma uit mai bine, un unicorn de marimea unui ponei care era extrem de adorabil.
-Hei, tunerai? Eu sunt Mina, ma bucur sa te cunosc Izzy.

 

[Alethia Spitz]

-Da, eu. Si eu ma bucur deasemenea sa te cunosc.

 

[Roxana H]

*Mina Takuya*
​

-Uite, eu eram atat de plictisita de lumea aceasta incat abea am asteptat sa gasesc ceva sau o lume magica care sa ma ajute de cotidian. Asa m-am saturat de rautatea oamenilor incat nu iti inchipui Izy.

 

[Alethia Spitz]

-Deci e adevarat ce se spune, oamenii sunt rai? Eu una vroiam sa vad lumea oamenilor caci ca peisaje din carti pare ca e frumoasa. Dar cineva ca mine risca multe. E clar ca nu as fi acceptata daca e adevarat ca oamenii nu accepta nici macar semeni de-ai lor cu culoare diferita a pielii.

 

[Roxana H]

×Mina Takuya×
​

-Vai de mine si de mine.
Spun mirata cand aud ce planuri are in capsorul ei inocent.
-Stai putin, tu chiar vrei sa fi un experiment intr-un laborator secret? Eu te-asi ruga sa vizitezi lumea oamenilor doar noaptea.

 

[Alethia Spitz]

-Nu, desigur nu as vrea asta. Dar nici singura nu as merge. Poate doar daca am merge impreuna.

 

[Roxana H]

×Mina Takuya×
​

-Normal ca mergem impreuna. Eu nu asi putea sa te las singura in asemenea locuri. Mi se pare o sinucidere in cea mai reala forma a acestui cuvant. Ce ai vrea sa facem? Sa ramai aici sau sa ne ascundem intr-o zona ca sa nu ne vada picior strain de om?

 

[Alethia Spitz]

-As zice ca ar trebui sa vizitam amandoua lumea celeilalte stii ca intr-un schimb de experienta, intai eu pe a ta caci tot mergeam incolo apoi te iau cu mine cand ma intorc acasa. Cat despre ascuns ar fi o problema. Daca as fi avut magie nu ar fi fost problema. Dar magia a disparut de mult, in ziua de azi si unicornii cred ca e un mit. Se spune ca cornul unui unicorn era multifunctional datorita magiei. Singurele lucruri care le mai putem face azi cu cornul e sa il folosim pe post de desfacaor de conserve sau ferestrau.

 

[Roxana H]

×Mina Takuya×
​

-Ce zici daca am merge in padure sa stam acolo si sa iti povestim mai multe? E mai sigur daca ramanem in padure. Plus ca a merge la mine acasa e destul de riscant.

 

[Alethia Spitz]

Atunci te vei duce la mine acasă. Cel puțin ceilalți unicorni nu au nimic împotriva celor din alte specii atâta timp cât respecta legile noastre. Totuși ți se va părea puțin ciudat și cam dictatorial. Orașul nostru e oras-stat cu constituție proprie și conducerea și asigurarea de rege care e și șerif adică comandant suprem a polițiștilor. Si poate fi se va părea ciudat dar deși se spune că libertatea de exprimare nu e îngrădită, totuși avem interzis să pronunțăm numele obiectelor și alimentelor ilegale. Un aliment declarat ilegal e maioneza. Se spune că a interzis-o pentru toți deoarece regele însuși e alergic la maioneza.

 

[Roxana H]

×Mina Takuya×
​

-Bine, am sa vin cu tine in satul tau si ii voi respecta si normele lui.
Cel mai ciudat mi se parea legea maionezei. Credea ca le-am auzit si vazut pe toate, insa se pare ca m-am c inselat destul de mult.
-Si cand plecam mai exact Izzy?

 

[Alethia Spitz]

-Chiar acum. Te pot duce calare insa doar pana sarim lianele de la intrarea in oras. In oras la mine o lege este ca alta fiinta din alta specie nu are voie sa ne calareasca. Se considera abuz si e pedepsit. Asa ca va trebui sa ma adaptez si sa merg la pas cu tine.

 

[Roxana H]

×Mina Takuya×
​

Oarecum am inteles de ce erau asemenea legi. Am pornit la pas langa ea si ma gandeam la faptul ca unele legi sunt mai ciudate ca si ale oamenilor.
-Dar tu sti mai exact cine este acel rege?