Versuri rupte din plictiseală

[Xiphion.]

Morman de șoapte

Sub un morman de șoapte
Culese astă-noapte
Încerc să nu mă pierd cu firea
De-al dorului, iubirea;

C-am vrut să plec și m-ai lăsat
Cu ochii-n pământ aplecat,
C-ai zis să plec și să mă-ntorc
Cu inima c-a unui suflet mort;

Am vrut să șed și să zâmbesc,
Să te strâng la piept, să te-ocrotesc,
Dar m-ai împins pe-o prăpastie sortită
Ce nu mi-a fost deloc plănuită;

O! Dulce floare de măr, spune-mi
Când voi putea să te miros?
Când voi putea, oare, adormi?
Lângă al tău corp minuțios?

Sub un morman de șoapte
Culese ăsta-noapte
Încerc să urlu și totuși să m-abțin,
Să nu-mi fac sufletul și mai hain.

 

[Midori]

Uuuu, ce poezie draguta <3
Imi place foarte mult cum scrii.​

 

[Xiphion.]

Uuuu, ce poezie draguta <3
Imi place foarte mult cum scrii.​

mă bucur că îți place. am scris-o de mai multă vreme și am decis să o caut pe forumul cel vechi și să o pun aici. este prima mea încercare de poezie și poate voi mai face și altele